28 noiembrie 2010

Despre oameni.

In afara de "te iubesc"-ul LUI, azi m-a facut sa zambesc un gest neasteptat, al unui om nefericit, pe strazile aglomerate ale grabitului Bucuresti.
La un semafor, omul acela, tintuit intr-un scaun cu rotile, fiind "insemnat" (neavand un picior), printr-o singura privire mi-a facut inima mica de tot de mila si totodata tristete fata de situatia sa.
Neasteptat sau nu, tati a cautat bani, la inceput gasind doar niste marunti, mai apoi cautand 2 lei, a deschis geamul. Nici chiar atunci omul nu si-a dat seama ce avea de gand tati sa faca. Sau poate a facut sa para asa.
Insa momentul cel mai emotionant pentru mine a fost cand tati i-a intins banii, iar el, fiind vizibil, foarte vizibil, surprins de gest, a intins ambele maini, luminandu-se la fata.
Asta ne-a facut pe mine si mamaia sa exclamam: "saracul!".
A fost un gest frumos! (si aici nu ma refer la gestul tatalui meu, ci la gestul omului)
Lucruri ca astea ma fac sa zambesc :)
(bineinteles nu ca atunci cand sunt cu TINE :x)

23 noiembrie 2010

Asa...

Pentru ca nu am scris pe blog si despre implinirea a 4 luni (:x), va zic acum, asa, ca un mic (dar enorm) detaliu, ca pe 6 decembrie se implinesc 5 luni de cand inimile ne bat concomitent pe ritmul dragostei.

The first time when...

...i saw you, i falled in love.

Da, dar nu despre asta e vorba.

Prima nota de 4: not yet. (fiind vorba intre noi, sper sa nu existe deloc acel yet)
Prima prietena: cred ca la gradinita, pe O.
Prima bluza neagra: nu am acordat asa mare importanta acestei prime dati.
Primii colegi: cei de la gradi.
Prima pereche de cercei: pe care i-am primit la nastere, dar nu ii mai port de multa vreme.
Prima dragoste: ...continua sa traiasca in sufletele noastre.
Primul sarut: 13 septembrie 2010 8->...
Primul telefon mobil: printr-a treia, fusese al tatalui meu.
Prima betie: nope, n-a fost.
Primul cadou de la un iubit: pietricica mea norocoasa.

Cam asta cu primele mele dati. Aa, si, o rugaminte: daca mai stiti vreo leapsa de genul, n-o pastrati doar pentru voi. Imi plac si mai vreau! :)

De cand nu m-ati citit...

...da, s-au intamplat multicele, a trecut totusi o luna si ceva. Nu intentionam sa neglijez asa blogul, dar au fost lucruri mai importante (totusi, a inceput scoala 8-|).
Stiti ca ziceam eu ca imi va fi greu sa ma reacomodez cu colegii, cu scoala, cu tot. Eh, se pare ca ma pricep sa ma pripesc in ceea ce gandesc. Pentru ca acum totul e cat de poate de normal, de obisnuit.
Bineinteles ca imi fac timp si pentru el, pentru noi.
Cum evident trebuiau sa existe si momente de respiro, week-end-ul asta, inceput prematur de vineri, am mers in acea mult asteptata excursie. A fost mi-nu-nat.
Vreau sa zic...: timp petrecut in doi, distractie, bineinteles nopti nedormite.
De aia acum imi cam pica ochii in gura si am cearcane de doua zile.
Dar da, trec eu peste!

Ma cam asteapta niste compuneri la religie + lectiile pierdute vineri de luat, so...ne auzim next time.
(next time fiind...imediat, cu o leapsa :) )

19 noiembrie 2010



Pozele spun totul :x
P.S.: stiu ca am cam tras chiulul si nici macar acum nu v-am zis prea multe, dar promit ca ma revansez...dupa ce ma intorc din excursie 8->