28 noiembrie 2010

Despre oameni.

In afara de "te iubesc"-ul LUI, azi m-a facut sa zambesc un gest neasteptat, al unui om nefericit, pe strazile aglomerate ale grabitului Bucuresti.
La un semafor, omul acela, tintuit intr-un scaun cu rotile, fiind "insemnat" (neavand un picior), printr-o singura privire mi-a facut inima mica de tot de mila si totodata tristete fata de situatia sa.
Neasteptat sau nu, tati a cautat bani, la inceput gasind doar niste marunti, mai apoi cautand 2 lei, a deschis geamul. Nici chiar atunci omul nu si-a dat seama ce avea de gand tati sa faca. Sau poate a facut sa para asa.
Insa momentul cel mai emotionant pentru mine a fost cand tati i-a intins banii, iar el, fiind vizibil, foarte vizibil, surprins de gest, a intins ambele maini, luminandu-se la fata.
Asta ne-a facut pe mine si mamaia sa exclamam: "saracul!".
A fost un gest frumos! (si aici nu ma refer la gestul tatalui meu, ci la gestul omului)
Lucruri ca astea ma fac sa zambesc :)
(bineinteles nu ca atunci cand sunt cu TINE :x)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu